luni, 18 august 2014

Ordin de protectie împotriva agresorului

Victimele violenţei în familie pot obţine mult mai repede un ordin de protectie împotriva agresorului şi nu vor mai fi nevoite să părăsească domiciliul pentru a fi în siguranţă.

Un ordin de protectie care să-l împiedice pe agresor să se apropie la mai puţin de 200 de metri de victimă, evacuarea de la domicilul comun şi obligarea lui să urmeze un program de consiliere psihologică sunt în prezent reglementate prin Legea nr. 217/2003 pentru membrii familiilor supuşi actelor de violenţă.
În prezent, dacă o victimă nu doreşte să plece de acasă şi să locuiască într-un adăpost sau pe la prieteni, ea este nevoită intenteze un proces penal agresorului pentru a-l scoate din casă şi apoi să aştepte condamnarea acestuia.
Ce prevede ordinul de protectie

Prin ordinul  se va impune agresorului evacuarea domiciliului pe care îl împarte cu victima, chiar dacă este proprietar, păstrarea unei distanţe minime de 200 de metri faţă de persoana vătămată, de domiciliul şi locul de muncă al acesteia şi interzicerea oricărui contact cu acesta, inclusiv prin telefon, corespondenţă etc.
Prin ordinul de protectie, agresorul va fi obligat să urmeze un program de consiliere psihologică. Ordinul se va da, la cererea părţii vătămate sau din oficiu, în regim de urgenţă de la primirea cererii.
Cererea pentru ordinul de protecţie se poate introduce  de victimă. 
Hotărârea dată de instanţă este executorie şi definitivă, ceea ce însemnă că se pune în practică imediat, chiar dacă partea opusă face recurs.   
În prezent, victimele violenţei în familie, majoritatea femei, care vor să scape de agresiuni nu au ca alternativă decât să părăsească domiciliul şi să apeleze la ajutorul rudelor, cunoscuţilor sau la un adăpost.


miercuri, 15 ianuarie 2014

Practica judiciara restituire timbru de mediu 2013


SENTINTA CIVILA NR. 1232
Sedinta publica din data de 18 septembrie 2013
Instanta alcatuita din:
Presedinte […]
Grefier […]
Pe rol se afla judecarea actiunii civile, avand ca obiect pretentii, restituire taxa  – timbrata de reclamantul […] cu domiciliul in comuna […], in contradictoriu cu parata Administratia Finantelor Publice , str. [….
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns avocat […] pentru reclamant, lipsa fiind parata.
Procedura de citare legal indeplinita.
In conformitate cu dispozitiile art. 131 alin. 1 Cod procedura coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanta verificand competenta materiala, generala si teritoriala, stabileste ca este competenta sa solutioneze cauza de faţă.

S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Se prezinta avocat […] pentru reclamant care depune la dosarul cauzei imputernicirea avocatiala nr. […].
Arata ca nu mai are cereri de formulat, exceptii de invocat sau probe de administrat si solicita acordarea cuvantului de fondul cauzei.
Instanta, in baza art 392 Cod procedura civila republicat a declarat deschise dezbaterile asupra fondului cauzei.
Avocat […] pentru reclamant solicita admiterea actiunii, astfel cum a fost formulate, obligarea paratei sa restituie reclamantului suma de 6368 lei reprezentand timbrul de mediu pentru autovehicule cu dobanda fiscala si actualizata cu rata inflatiei de la data platii si pana la data achitarii efective, aratand ca se incalca prevederile cuprinse in tratatele la care Romania este parte, art. 110 TFUE si faptul ca prin aceasta noua taxa se incalca legea. Invedereaza instantei ca, pentru autoturismului achizitionat se solicita pentru data restituirea taxei.
TRIBUNALUL:
Prin actiunea inregistrata la nr. 2362/87 din 28.05.2013, reclamantul […] a chemat in judecata pe parata Adminsitratia Finantelor Publice  pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna restituirea sumei de 6368 lei achitata cu chitanta […] incasata cu titlu de taxa de mediu cu dobanda fiscala si actualizata cu inflatia de la data platii si pana la data achitarii efective.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca, se incalca prevederile cuprinse in tratatele la care Romania este parte, acestea avand prioritate fata de dreptul intern dupa data aderarii la UE – 01.01.2007.
A sustinut reclamantul ca, inmatricularea in Romania a unui autoturism inmatriculat pentru prima data intr-un alt stat membru al Uniunii Europene, unde s-a platit deja o taxa de poluare, nu poate fi supusa din nou taxarii cu acelasi gen de taxa, incalcandu-se principiul evitarii dublei impuneri.
Nefiind in ipoteza unei “prime inmatriculari” a autoturismului, ci in ipoteza “inmatricularii subsecvente in Romania”, in cauza nu sunt incidente dispozitiile articolului 5 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului numarul 50/2008, ci dispozitiile articolului 23 CE, 25 CE, 90 din Tratatul UE.
A invedereat reclamantul ca , prevederile art. 214/1-214/3 Cod fiscal roman au fost deja declarate de instantele romanesti ca find neconforme cu dispozitiile art. 90 din Tratatul UE si taxa de poluare nu este conforma cu Tratatul UE, respective art. 25, art. 28, si art. 90, aceasta pentru taxa de poluare s-ar percepe numai pentru autoturismele inmatriculate in Uniunea Europeana si reinmatricularea pentru prima data in Romania, in timp ce pentru autoturismele deja inmatriculate in Romania, la o noua inmatriculare taxa nu mai este perceputa.
Art. 90 par. I din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene prevede ca “ Niciun stat membru nu solicita direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect produselor nationale similare”; scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulatie a marfurilor.
Jurisprudenta Curtii europene este in acelasi sens: hotararea CJE in cauza Weigel (2004); obiectivul reglementarii comunitare este asigurarea liberei circulatii a marfurilor intre statele comunitare in conditii normale de concurenta, prin eliminarea oricarei forme de  protectie care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre; rostul acestor reglementari este de a interzice discriminarea fiscala intre produsele importate si cele similare autohtone.
In cauza sunt aplicabile in mod direct dispozitiile din dreptul comunitar, care au prioritate fata de dreptul national, fapt ce rezulta din art. 148 din Constitutia Romaniei conf cu care “ ca urmare a aderarii, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a Romaniei si Bulgariei la Uniunea Europeana, statul nostrum si-a asumat obligatia de a respecta dispozitiile din tratatele originare ale Comunitatii, dinainte de aderare.
Deoarece in Romania, stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxa pentru autoturismele produse si inmatriculate ori reinmatriculate in tara noastra, dar se percepe o astfel de taxa pentru autoturismele deja inmatriculate deja in celelalte state comunitare si reinmatriculate in Romania dupa aducerea acestora aici, se apreciaza ca, exista o diferenta de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal si contravene dispozitiilor mentionate din Tratatul CEE si se incalca principiului libertatii circulatiei marfurilor prin dezavanrajarea, direct sau indirect, masinilor din celelalate tari membre  UE, in competitia cu produsele similare autohtone.
De asemenea reclemantul a facut trimitere la hotararile CJE in cauzele Michel Humblot, Tatu 2011, Weigel 2004.
Cu privire la regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu incalcarea dreptului comunitar a sustinut reclamantul ca, potrivit jurisprudentei Curtii, sunt regulile nationale, insa aceste reguli trebuie sa respecte principiul echivalentei (pentru cererile de rambursare bazate pe incalcarea dreptului European nu pot fi instituie conditii mai putin favorabile decat pentru cererile similare, bazate pe incalcarea dreptului national) si principiul efectivitatii (regulile nationale nu trebuie sa faca excesiv de dificila sau practica imposibila exercitiului drepturilor conferite de dreptului european – afacerea C-228/96, Aprilie, in culegere 1998, p. I – 7141, par. 18).
S-a mai aratat de catre reclamant ca, legiuitorul roman a conferit contribuabilului dreptul de contesta calculul taxei de poluare, in timp ce Curtea de Justitie a U.E., recunoaste contribuabilului dreptul de a solicita rambursarea unei taxe platite cu incalcarea dreptului European, independent si indiferent de orice contestatie asupra actului administrative, prin care a fost stabilita aceasta taxa.
In privinta termenului in care contribuabilii pot sa-si exercite dreptul  la rambursarea taxei de poluare reclamantul a mentionat ca, trebuie sa fie unul rezonabil si intotdeauna ulterior datei la care se constata incompatibilitatea reglementarii fiscale nationale cu dreptul european; cel mai adesea , aceasta incompatibilitate este constata printr-o hotarare  a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, iar termenul se calculeaza de la data publicarii hotararii Curtii.
In drept cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 1 si urmatoarele din Legea nr. 554/2004, art. 16, 148 din Constitutia Romaniei, art. 25, 28,3 alin. 3, Directiva 92/12, 90/CE, art. 117 Cod proc. fiscala.
In dovedirea actiunii reclamantul a depus inscrisuri.
Parata Administratia Finantelor Publice a depus intampinare prin care  a solicitat respingerea actiunii ca nefondata.
In motivarea cererii parata a aratat ca, oricare ar fi dezbaterile nationale si europene privind legalitatea incasarii taxei, acest fapt s-a facut la cererea expresa a contribuiabiluli si in temeiul legii nr. 9/2012, temei de drept care nu a fost analizat nici de Inalta Curte de Casatie si Justitie, nici la CJUE, abia acum fiind pe rolul instantei europene Cauza C-565/11, Irimie contra Romaniei.
A invederat, de asemenea, parata ca potrivit art. I-33 alin. 1 din Tratatul de aderare, ratificat prin Legea nr. 157/2005: “Legea cadru europeana este un act legislative care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasand in acelasi timp autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste alegerea unei forme si a mijloacelor”; ca prin jursiprudenta sa Curtea de Justitie Europeana a statuat ca, tratatul nu este incalcat prin restituirea unei taxe de poluare in momentul prime inmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal, taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat prerogativelor suverane ale statelor membre.
Din proba cu acte administrate in cauza se retine ca:
Reclamantul a achizitionat autotursimul marca […], categoria M1, cu numar de indentificare […], an fabricatie 1999, norme de poluare E2 fiind inmatriculat pentru prima data intr-un alt stat membru al Uniunii Europene la data de 14.05.1999.
In vederea efectuarii primei inmatriculari in Romania  a autoturismului i s-a calculat timbrul de mediu in suma de 6368 lei conform deciziei privind stabilirea sumei reprezentand timbrul de mediu pentru autovehicule (fila 15) achitata potirivit chitantei seria TS7 nr. 1748901 din 11.04.2013. (s.n. – A.P.)
Prin O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule s-a adoptat o noua reglementare intrata in vigoare la data de 15 martie 2013 si in esenta quasi-identica cu dispozitiile Legii nr. 9/2012 aflate in vigoare de la data de 1 ianuarie 2013 si pana la abrogarea acestui act normative de catre O.U.G. nr. 9/2013. (s.n. – A.P.)
Dispozitiile art. 110 T.F.U.E. prevad faptul ca”(1)Nicun stat membru nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natura mai mari decat cele care se aplica, direct sau indirect produselor nationale similare; (2) De asemenea, niciun stat membru nu aplica produselor altor state membre impozite interna de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie”.
Scopul art. 110 T.F.U.E. este acela de impiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 T.F.U.E. prin taxarea interna discriminatorie.
Cum tratatul interzice taxale vamale la import si la export, precum si taxele cu effect echivalent, aceste din urma prevederi ar fi lipsite de continut daca produsele strain ear putea fi supuse unui regim fiscal mai sever fata de produsele interne ulterior traversarii frontierei statului mrmbru a a castor produse, dezavantajandu-se prin acest procedeu produsele aflate in raport de concurenta cu produsele indigene.
Art. 110 T.F.U.E. are tocmai rolul de a impiedica acest aspect, in doctrina aratandu-se faptul ca, aceasta norma impune o “neutralitate totala a fiscalitatii interne in ceea ce priveste produsele nationale si cele importate.”
Potrivit jurisprudentei C.J.U.E., interdictia prevazuta la articolul 110 T.F.U.E. trebuie sa se aplice de fiecare data cand un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizand produsele nationale.
Instanta de contencios european, a aratat ca articolul art. 110 TFUE ar fi golit de sensul si de obiectivul sau daca statelor membre le ar fi permis sa instituie noi taxe care au ca obiect sau ca effect descurajarea vanzarii de produse importate in favoarea vanzarii de produse similare disponobile pe piata nationala si introduce pe aceasta piata inainte de intrarea in vigoare a taxelor mentionate.
O astfel de situatie ar permite statelor membre sa eludeze, prin instituirea unor impozite interne al caror regim este stabilit astfel incat sa aiba efectul descries mai sus, interdictiile prevazute de art. 28 TFUE, 30 TFUE si 34 TFUE, referitoare la interzicerea taxelor vamale la import  si export, a restrictiilor cantitative la import, precum si orice taxe si masuri cu effect echivalent.
In hotararea pronuntata de catre C.J.U.E. in C-402/09, Ioan Tatu, (reglementarea interna anterioara  – OUG 50/2008), insa rationamentul CJUE se aplica, mutatis mutandis, si in ceea ce priveste Legea nr. 9/2012, cel putin in forma sa in vigoare pana la data de 1 ianuarie 2013, era contrara dreptului unional.
Potrivit reglementarii aplicabile la momentul respective, cu ocazia achizitionarii unui autovehicul second-hand deja inmatriculat in Romania (produs national in sensul art. 110 TFUE) dobanditorul nu era obligat la suportarea unei sarcini fiscale, in timp ce pentru ipoteza in care problema s-ar pune in raport de un autovehicul de ocazie importat (produs al altui stat membru in acceptiunea art. 110 TFUE) in vederea punerii sale in circulatie in Romania, respective sarcina fiscala prevazuta de normele dreptului intern se aplica.
In aceste conditii fiind relative clar caracterul si efectul discriminator a reglementarii interne in raport de produsele importate, precum si corelativul effect favorizant in raport de produsele nationale, Curtea, ulterior sublinierii faptului ca “articolul 110 TFUE obliga fiecare stat membru sa aleaga taxele aplicate autovehiculelor si sa le stabileasca regimul astfel incat acestea sa nu aiba ca effect favorizarea vanzarii vehiculelor de ocazie nationale si descurajarea in acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare”, a concluzionat ferm ca “articolul 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o tax ape poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor inmatriculari in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stability incat descurajeaza punerea in circulatie, in statul membru mentionat, a unor vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura de pe piata nationala.
Fata de cererea reclamantului instanta are de analizat compatibilitatea O.U.G. 9/2013 privind timbrul de mediu cu dispozitiile art. 110 TFUE. Legiuitorul a urmarit in principal gasirea unei formule legislative care san u mai contina deficentele vadite a celor anterioare (care instituiau o clara diferenta de tratament in favoarea produselor nationale – care nu erau supuse sarcinilor fiscale – si cele importate – care erau supuse acestor sarcini).
Astfel, prin O.U.G. 9/2013 legiutorul a incercat inlaturarea vaditei diferente de tratament fiscal fata de autovehiculele importate din statele membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulatie in Romania si produsele nationale, stabiliind faptul ca timbrul de mediu se va datora si pentru produsele nationale cu privire la care s-au achitat sarcinile fiscale prevazute de reglementarile anterioare [art. 4, alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 9/2013], precum si pentru acele autovehicule pentru care chiar daca aceste sarcini fiscale s-au aplicat, ulterior persoanele carora li s-au efectuat aceste prelevari de natura fiscala au obtinut restituirea lor ca urmare a unei proceduri judiciare [art. 4, alin. (1) lit. d) din OUG 9/2013] La articolul 4, alin. (1) lit. d) din OUG 9/2013 s-a prevazut ca timbrul de mediu se datoreaza si cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situatia autovehiculelor pentru care s-a dispus de catre instante restituirea sau inmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Potrivirt dispozitiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datoreaza: a) cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare; b) la reintroducerea in parcul auto national a unui autovehicul, in cazul in care, la momentul socaterii sale din parcul auto national, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduala a timbrului, in conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat in situatia autovehiculelor pentru care s-a dispus de catre instante restituirea sau inmatricularea fara plata taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
In cauza trebuie analizata situatia avuta in vedere de art. 4, lit. a) din OUG nr. 9/2013 in ceea ce priveste autoturismele imprtate din alte state membre in vederea punerii lor in circulatie in Romania. (s.n. – A.P.)
Reglementarea actuala cuprinsa in OUG 9/2013 privind timbrul de mediu nu se afla in consonanta cu art. 110 TFUE in ceea ce priveste autovehiculele second-hand importate din statele membre ale Uniunii Europene in vederea punerii lor in circulatie in Romania. (s.n. – A.P.)
Astfel cum s-a aratat anterior in analiza domeniului de incidenta al art. 110 TFUE si in analizarea hotararii CJUE in cauza Ioan Tatu in baza normelor unionale aplicabile (art. 110 TFUE) normelor fiscale interne nu le este permis sa favorizeze vanzarea autovehiculelor second-hand nationale, corelativ descurajand importul de vehicule second-hand similare.
Cu toate acestea, se constata ca  acelasi effect favorizant fata de produsele nationale il prezinta si dispozitiile OUG 9/2013 privind timbrul de mediu, cel putin in raport de autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene. (s.n. – A.P.)
Trebuie mentionat faptul ca, pe de o parte, parcul auto intern este campus intr-o proportie relative importanta de autovehicule, bunuri nationale in acceptiunea art. 110 TFUE, cu privire la care s-a achitat deja taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ex-art. 214/1 C. fisc, taxa de poluare OUG 50/2008, sau taxa pentru emisiile poluante, Legea nr. 9/2012, taxa care nu a fost restituita ulterior prelevarii, astfel incat o insemnata parte din piata autovehiculelor de ocazie interne sunt scutite de aplicarea sarcinii ficale prevazute de OUG 9/2013. (s.n. – A.P)
Pe de alta parte, autovehiculelele similare importate din alte state membre UE (bunuri ale altor state membre, in sensul art. 110 TFUE) vor fi supuse unei astfel de sarcini fiscale cu ocazia primei lor inmatriculari in Romania (art. 4, lit. a) din OUG 9/2013)
Prin acest efect al OUG 9/2013, persoanele care urmaresc achizitinarea unui autovehicul sunt directionate inspre dobandirea unui autovehicul national din categoria acelora nesupuse platii timbrului de mediu, in timp ce in ipoteza achzitionarii unui autovehicul dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, ivariabil aceasta sarcina fiscala se va aplica cu ocazia primei inmatriculari a acestuia in Romania (art. 4, alin. 1 lit a) din OUG 9/2013), astfel incat rezulta caracterul indirect discriminator fata de produsele importate al actualei reglementari interne, effect contrar dispozitiilor art. 110 TFUE. (s.n. – A.P.)
Raportat la cele mai sus expuse, dispozitiile OUG 9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozitiilor art. 110 TFUE in ceea ce priveste autotursimele de ocazie achizitionate din alte state membre unionale in vederea punerii acestora in circulatie in Romania intrucat au drept effect favorizarea vanzarii vehiculelor de ocazie nationale exceptate de la plata timbrului de mediu descurajandu-se in acest mod importul produselor similare a altor state membre, aspect care jurisprudenta CJUE l-a sanctionat in cauza Ioan Tatu. (s.n. – A.P.)
In consecinta, se va admite actiunea reclamantului, obligand parata sa-i restituie suma de 6368 lei, reprezentand timbrul de mediu pentru autovehicule cu dobanda fiscala aferenta la momentul restiturii, potrivit art. 124 Cod procedura fiscala, si actualizata cu indicele de inflatie de la data platii si pana la data achitarii effective, numai in acest mod realizandu-se acoperirea efectiva si integrala  a prejudiciului cauzat reclamantului. (s.n. – A.P.)
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite actiunea fomrulata de reclamantul […] cu domiciliul in […] in contradictoriu cu parata Administratia Finantelor Publice Alexandria cu sediul in […].
Obliga parata sa restituie reclamantului suma de 6368 lei reprezentand timbrul de mediu pentru autovehicule cu dobada fiscala si actualizata cu inflatia de la data platii si pana la data achitarii efective.
Cu recurs in 25 zile de la comunicare, ce se va depune la aceasta instanta.
Pronuntata in sedinta publica azi, 18.09.2013.

Practica judiciara timbru de mediu 2013

Înmatricularea autovehiculului fără plata timbrului de mediu pentru autovehicule – OUG nr. 9/2013. Notă la sentinţa nr. 4519/06.09.2013

Pe rol judecarea cauzei de contencios administrativ şi fiscal privind pe reclamantul C.G.  şi pârâtul Instituţia Prefectului – Serviciul Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor , reclamantului i-a fost refuzată înmatricularea autoturismului sus menţionat motivat de împrejurarea că nu a făcut dovada achitării timbrului de mediu, astfel cum este reglementat prin OUG nr. 9/2013 .
Instanţa reţine că potrivit art. 7 din Ordinul nr. 150 /2006 emis de M.A.I., înmatricularea permanentă sau înmatricularea temporară se efectuează pe baza mai multor documente printre care şi dovada plăţii timbrului de mediu conform OUG nr. 9/2013.
La data de 15 martie 2013 a intrat în vigoare OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule fiind abrogată Legea nr. 9/2012 aflată în vigoare de la data de 1 ianuarie 2013 și până la adoptarea noului act normativ.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 din OUG nr. 9/2013, timbrul de mediu se datorează: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorităţii competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la reintroducerea în parcul auto naţional a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto naţional, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7; c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale în vigoare la momentul înmatriculării; d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situaţia autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanţe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
În speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 4 lit. a) din OUG nr. 9/2013 care reglementează timbrul de mediu ce trebuie achitat pentru autoturismele importate din alte state membre în vederea punerii lor în circulaţie în România, dispoziţii pe care instanţa le găseşte contrare legislaţiei comunitare, respectiv art. 110 TFUE.
Se reţine că legiuitorul român a ajuns la adoptarea OUG nr. 9/2013 după ce anterior a înţeles să adopte mai multe acte normative în acelaşi domeniu care, în final, au ajuns să fie considerate de instanţa comunitară ca fiind neconforme cu legislaţia europeană.
Aşa cum rezultă din analiza legislaţiei române adoptată de-a lungul timpului (Legea nr. 571/2003, OUG nr. 50/2008 cu toate modificările, Legea nr. 9/2012, OUG nr. 1/2012), obligaţia de plată a taxei de primă înmatriculare sau taxă de poluare sau pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule a existat pentru mai multe categorii de autovehicule, două fiind cele care au suscitat opinii divergente, respectiv cele achiziţionate second-hand dobândite de un prim proprietar din România cu ocazia înscrierii în evidențele autorităţii competente, potrivit legii, atribuirii unui certificat de înmatriculare și a unui număr de înmatriculare, precum și cele rulate care au fost înmatriculate deja în România și care fac obiectul unor tranzacţii de vânzare-cumpărare și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu fac parte din categoria exceptate sau scutite de la plata acestor taxe sau taxa pe emisii poluante (art. 4 alin. 1 lit. a ,alin. 2 din Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule).
Din preambulul diferitelor acte normative adoptate de legiuitorul român rezultă că printre motivele care au determinat executivul să le adopte au fost avute în vedere impactul pe care măsurile dispuse prin aceste acte normative privind taxa de primă înmatriculare, taxa pe poluare pentru autovehicule sau pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule le-ar fi avut în plan economic și social ,consecinţele negative asupra modului de aplicare a taxării autovehiculelor aflate în categoria celor reglementate de aceste prevederi legale precum și necesitatea simplificării procedurii aplicării taxei.
În mod evident, prin adoptarea OUG. nr. 9/2013 s-au încălcat principiile liberei circulaţii a mărfurilor, neutralităţii impozitării interne si s-a creat o discriminare la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunităţii europene și produsele de pe piaţa internă, fiind nerespectate prevederile art. 90 din Tratatul Uniunii Europene (art. 110 TFUE)
Scopul art. 110 TFUE este acela de a împiedica periclitarea obiectivelor art. 28-30 TFUE prin taxarea internă discriminatorie.
Potrivit jurisprudenţei CJUE, interdicţia prevăzută la articolul 110 TFUE trebuie să se aplice de fiecare dată când un impozit fiscal este de natură să descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre favorizând produsele naţionale.
Articolul art. 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că statelor membre nu le este permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piaţa naţională și introduse pe această piaţă înainte de intrarea în vigoare a taxelor menţionate.
Se consideră că, în mod aparent, prin adoptarea OUG nr. 9/2013 este înlăturată discriminarea la momentul înmatriculării între produsele provenite din alte state membre ale comunităţii europene și produsele de pe piaţa internă deoarece, în realitate, aplicarea unor taxe cu titulatura de timbru de mediu în cuantumuri destul de însemnate pentru cele achiziţionate second-hand dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene conduce în mod evident la diminuarea livrărilor intracomunitare de autovehicule și încurajarea producţiei interne de astfel de bunuri și achiziţionarea lor, o asemenea măsura intrând în categoria celor cu efecte restrictive din punct de vedere cantitativ.
Deşi, modalitatea de calcul a timbrului de mediu pentru autovehiculele second-hand achiziţionate din afara României și cele similare de pe piaţa internă este, cel puţin, identică, se apreciază că în mod indirect s-a creat un tratament favorabil celor produse în România având în vedere că, în contextul intenţiei legislativului de înnoire a parcului auto naţional cu autovehicule produse în țara noastră, cele mai multe autovehicule indigene sunt noi, din categoria Euro 4, Euro 5 pentru care cuantumul timbrului de mediu pentru autovehicule este mai mic comparativ cu cele achiziţionate din spaţiul intracomunitar, numărul tranzacţiilor de vânzare-cumpărare cu autovehiculele deja înmatriculate în România și pentru care nu s-a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003 sau taxa pe poluare pentru autovehicule, sau taxa pe emisii poluante fiind infim.
Este adevărat că statele membre ale Uniunii Europene au libertatea de a stabili taxe pentru activitatea de comerţ cu bunuri importate însă este necesar ca efectul economic al unei astfel de norme asupra circulaţiei bunurilor importate să nu intre în conflict cu legislaţia comunitară, aici intervenind rolul judecătorului naţional de a verifica respectarea principiului egalităţii de tratament între cele două categorii de mărfuri .
Pornind de la ideea că Uniunea Europeană doreşte liberalizarea pieţelor si înlăturarea oricăror obstacole în calea liberei circulaţii a mărfurilor, personal, ţinând cont de contextul economico-social, de amploarea pieţei auto din România, tendinţa cetăţenilor români de a achiziţiona autovehicule second-hand din alte state membre ale spaţiului intracomunitar deoarece se realizează egalitatea între preţ si calitate, se consideră că prin actuala reglementare s-au impus măsuri cu caracter restrictiv din punct de vedere cantitativ, măsuri interzise de legislaţia comunitară.
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene, în jurisprudenţa sa constantă, a statuat că articolul 110 TFUE reprezintă o completare a dispoziţiilor privind eliminarea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziţie are drept obiectiv asigurarea liberei circulaţii a mărfurilor între statele membre în condiţii normale de concurenţă, prin eliminarea oricărei forme de protecţie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii faţă de produsele provenind din alte state membre (Hotărârile Brzeziński C-313/05 şi Krawczyński C 426/07).
În materie de impozitare a autovehiculelor de ocazie din import, articolul 90 CE (actualul art. 110) vizează garantarea neutralităţii depline a impozitelor interne faţă de concurenţa dintre produsele care se află deja pe piaţa internă şi produsele din import (Hotărârea din 20 septembrie 2007, Comisia/Grecia, C 74/06). În plus, un sistem de impozitare nu poate fi considerat compatibil cu articolul 90 CE decât dacă este organizat astfel încât să excludă orice posibilitate ca produsele importate să fie supuse unor impozite mai mari decât produsele naţionale şi, prin urmare, să nu producă în niciun caz efecte discriminatorii (Hotărârea Brzeziński).
Prin urmare, şi în forma actuală legislativă, respectiv OUG nr. 9/2013 , stabileşte indirect, pentru produsele provenind din Uniunea Europeană, impuneri interne superioare celor stabilite pentru produsele naţionale similare. Reglementată în acest mod, timbrul de mediu diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru al Uniunii Europene, cumpărătorii fiind orientaţi din punct de vedere fiscal să achiziţioneze autovehicule noi produse în România.
De altfel, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotărârea din 7 aprilie 2011 în Cauza C-402/09 Tatu şi prin Hotărârea din 7 iulie 2011 în Cauza C263/10 Nisipeanu a statuat că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulaţie în statul membru menţionat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeaşi vechime şi aceeaşi uzură de pe piaţa naţională.
Ca atare, şi actualul act normativ este contrar art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene, întrucât este destinat să facă mai puţin atractivă opţiunea de a introduce în România autovehicule second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel achiziţionarea autovehiculelor noi produse în România.
Instanţa reţine că TFUE a creat ”o nouă ordine juridică” în dreptul internaţional (denum ită astfel de Curtea Europeană de Justiţie în cazul Van Gend en Loos, 1963), caracterizată prin faptul că are efect direct şi se bucură de supremaţie (prioritate) în raport cu ordinea juridică internă. Aceste principii au fost consacrate şi de art. 148 alin. 2 din Constituţia României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate faţa de dispoziţiile contrare din legile interne. Astfel, având în vedere că dispoziţiile art. 110 din Tratatul de funcţionare a UE prevalează faţă de dispoziţiile contrare cuprinse în OUG nr. 9/2013 , precum şi faptul că, instituţiile statului, deci inclusiv Instituţia Prefectului, sunt obligate a da prioritate regulilor de drept comunitar, se apreciază că, pârâta, nu poate invoca dispoziţiile art. 7 din Ordinul nr. 150/2006 pentru a refuza înmatricularea, dacă restul condiţiilor prevăzute de lege sunt îndeplinite.
Prin urmare, constatându-se că, în mod nelegal, pârâtul a refuzat înmatricularea autovehiculului fără plata timbrului de mediu, instanţa apreciază că acţiunea este întemeiată şi în consecinţă o va admite şi va obliga pârâtul să înmatriculeze autoturismul deţinut de reclamant fără plata timbrului de mediu pentru autovehicule prevăzut de OUG nr. 9/2013.
Se va lua act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite acţiunea formulată de reclamantul C.G., CNP…., cu domiciliul în…., cu domiciliul procesual ales în….. în contradictoriu cu pârâtul Instituţia Prefectului – Serviciul Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor  cu sediul în…..
Obligă Instituţia Prefectului – Serviciul Public Comunitar, Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor să înmatriculeze autoturismul reclamantului marca Volkswagen Passat, serie saşiu… fără plata timbrului de mediu pentru autovehicule prevăzută de OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Ia act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 6 Septembrie 2013 la sediul Tribunalului

miercuri, 10 iulie 2013

INMATRICULARE FARA PLATA TIMBRULUI DE MEDIU

Pentru a putea inmatricula autoturismul fara plata timbrului de mediu aveti nevoie de
- Actele masinii de provenienta , in original si traduse in limba romana
-Identificarea  R.A.R -cartea de identitate a autoturismului,certificat de autenticitate si itp valabile
-fisa de inmatriculare a autoturismului pe numele caruia urmeaza a fi inmatriculat( deschiderea rolului fiscal)
- Certificat de atestare fiscala pe rol comun al sotilor  precum ca autoturismul NU ARE DATORII neplatite la stat
- Contractul de vanzare cumparare
- Copii de pe buletinele proprietarilor
-ATENTIE – In cazul sotilor actul trebuie sa fie autentic, practic singura procedura in plus este aceea de autentificare a actului de partaj.
PROCEDURA DE INMATRICULARE DUREAZA MAXIM O SAPTAMANA.

marți, 14 mai 2013

INMATRICULARE FARA PLATA TAXEI DE TIMBRU MEDIU IN 3 ZILE

         

      Inmatriculari autoturisme provenite din afara Romaniei si autoturisme deja inmatriculate in Romania ce sunt nevoite ca la transferul de proprietate sa plateasca timbrul de mediu  Mentionam ca inmatricularea va fi permanenta in Romania (numere negre) si perfect legala fara a se plati timbrul de mediu indiferent de norma de poluare, vechime sau capacitatea cilindrica.
 Exista  modalitatea de inmatriculare fara plata timbrului de mediu in 3zile CU O RATA DE SUCCES DE 100%. de la depunerea intregii documentatii.  Pentru cei care au adus masini recent din Spatiul European si doresc sa si le inmatriculeze, exista o solutie mult mai convenabila si mai la indemana decat plata taxei si apoi restituirea acesteia. Asta fara sa mai punem la socoteala suma mare de bani ce trebuie platita ca si taxa auto timbru de mediu.

joi, 4 aprilie 2013

OUG nr. 9/2013 privind Timbrul de mediu nu respecta Recomandarea Comisiei Europene din 14.12.2012

COMISIA EUROPEANA
Bruxelles, 14.12.2012
COM(2012) 756 final
COMUNICARE A COMISIEI CATRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU SI COMITETUL ECONOMIC SI SOCIAL EUROPEAN
Consolidarea pietei unice prin eliminarea obstacolelor fiscale transfrontaliere pentru autoturisme
1. INTRODUCERE
Peste 230 de milioane de autoturisme circula pe drumurile europene. In fiecare an, peste 13 milioane de autoturisme noi sunt inmatriculate in Uniunea Europeana, iar aproximativ 3 milioane de autoturisme folosite sunt transferate intre statele membre, dintre care pâna la 1 milion apartin persoanelor care migreaza dintr-un stat membru in altul1. Impozitarea autoturismelor constituie o importanta sursa de venituri pentru toate statele membre. In medie, taxele de inmatriculare si de circulatie reprezinta 1,9 % din toate veniturile fiscale din 20102. Nivelul real al acestor regimuri fiscale nationale si modul in care sunt concepute prezinta, prin urmare, un interes specific pentru autoritatile fiscale nationale, precum si pentru producatorii de autoturisme si pentru cetatenii si intreprinderile care detin si folosesc un autoturism. Aspectele legate de impozitarea dubla sau multipla3 si cele legate de eventualele discriminari fiscale in cazul transferurilor transfrontaliere de autoturisme sunt de interes pentru cetatenii UE si furnizorii de servicii. In raportul sau privind cetatenia UE in 20104, Comisia a anuntat ca va cauta solutii pentru evitarea platirii de doua ori a taxei de inmatriculare a autoturismelor, deoarece acest lucru poate fi un obstacol in calea exercitarii dreptului de libera circulatie al cetatenilor, iar in comunicarea sa intitulata „Indepartarea obstacolelor fiscale transnationale din calea cetatenilor UE”5, Comisia a subliniat ca, atunci când cumpara o masina din alt stat membru decât statul lor de resedinta sau atunci când transfera o masina in alt stat membru decât cel in care este inmatriculata, cetatenii UE se confrunta frecvent cu proceduri de reinmatriculare excesiv de complexe si pot fi nevoiti sa plateasca taxe de inmatriculare si/sau circulatie de doua ori.
Prezenta comunicare vizeaza aspectele fiscale in situatii transfrontaliere. Taxele mari de inmatriculare a autoturismelor transferate intre statele membre in contextul transferului resedintei permanente poate constitui un obstacol pentru potentialii migranti. De asemenea, multitudinea de praguri si de conditii tehnice diverse si necoordonate care declanseaza o anumita rata de impozitare, cum ar fi dimensiunea motorului, combustibilul utilizat sau emisiile de CO2 (fie pentru taxele de inmatriculare, fie pentru taxele de circulatie), complica si mai mult conditiile de piata deja foarte variate pentru producatorii de autoturisme, ducând la o fragmentare a pietei unice indusa fiscal si, prin urmare, la un comert transfrontalier afectat de fiscalitate.
Comisia a luat initiative si a prezentat propuneri legislative pentru a solutiona aceste probleme in trei ocazii, in 1975, in 1998 si in 20056. Propunerea din 1975 a dus la adoptarea Directivei 83/182/CEE7, care prevede scutiri de taxe pentru introducerea temporara a unui autovehicul rutier dintr-un stat membru in altul. Propunerea din 1998 viza introducerea unei scutiri obligatorii atunci când autovehiculele particulare erau introduse permanent intr-un stat membru din alt stat membru la transferul resedintei obisnuite a unei persoane private. Cea de a treia propunere viza eliminarea totala a taxelor de inmatriculare si inlocuirea lor cu taxe anuale de circulatie dupa o perioada de tranzitie de 10 ani si „ecologizarea” taxelor de circulatie. Ultimele doua propuneri nu au primit pâna in prezent sprijinul unanim necesar din partea statelor membre.
Trebuie remarcat faptul ca, in prezent, taxele de inmatriculare si de circulatie aplicabile autoturismelor nu sunt armonizate la nivelul UE. Aceasta inseamna ca evolutia taxarii vehiculelor in UE a depins pâna in prezent, in mare masura, de jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene (denumita in continuare „Curtea”).
In pofida jurisprudentei Curtii si a masurilor legislative, nu a fost posibil sa se depaseasca fragmentarea sistemelor fiscale nationale sau sa se elimine pe deplin si in mod sistematic dubla impunere si eventuala discriminare fiscala a autoturismelor transferate de cetateni dintrun stat membru in altul. In prezenta comunicare si in documentul de lucru al serviciilor Comisiei care o insoteste (denumit in continuare „documentul de lucru”) este descrisa si reevaluata situatia actuala in domeniul taxelor pe autoturisme in cadrul Uniunii8, in vederea identificarii celor mai bune practici pe care statele membre le-ar putea implementa tinând seama de cadrul legal existent.
Prezenta comunicare si documentul de lucru vizeaza clarificarea normelor UE in materie de taxare a vehiculelor, explicând drepturile si obligatiile statelor membre, ale cetatenilor si ale intreprinderilor. Din intrebarile adresate Comisiei, s-a constatat ca, adesea, cetatenii si intreprinderile nu cunosc sau nu inteleg suficient drepturile si obligatiile care le revin in diverse situatii, in special in cazul in care transfera autovehicule, temporar sau definitiv, dintrun stat membru in altul. Documentul de lucru, in special, urmareste sa ofere o imagine de ansamblu a bogatei jurisprudente a Curtii in materie de taxare a vehiculelor si ilustreaza legislatia secundara aplicabila in acest domeniu. Procedurile de reinmatriculare sunt abordate in mod specific in Propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European si al Consiliului de simplificare a transferului de autovehicule inmatriculate in alt stat membru, in interiorul pietei unice.
Este posibil ca, intr-o etapa ulterioara, sa fie necesara reexaminarea solutiilor propuse in prezenta comunicare pentru anumite situatii de utilizare a autoturismelor in alt stat membru decât cel de inmatriculare, in functie de rezultatul discutiilor cu privire la propunerea mentionata. Totusi, propunerea respectiva nu se refera la taxare, iar statele membre sunt libere sa isi exercite in continuare competentele fiscale cu privire la autovehicule, in conformitate cu legislatia Uniunii.
2. NORMELE ACTUALE PRIVIND TAXELE DE INMATRICULARE SI DE CIRCULATIE APLICATE AUTOTURISMELOR
Având in vedere ca, in afara de Directiva 83/182/CEE, pâna in prezent nu s-a adoptat legislatie fiscala secundara in acest domeniu, statele membre sunt libere sa aplice in cazul autoturismelor alte taxe decât TVA, atât timp cât aceste taxe sunt in conformitate cu principiile generale ale legislatiei UE.
2.1. Taxe de inmatriculare
Termenul „taxa de inmatriculare” utilizat in prezenta comunicare include toate tipurile de taxe legate in prezent de inmatricularea unui vehicul, indiferent de denumirile lor (TVA, acciza, sistem bonus-malus de mediu etc.), dar nu include taxele care acopera costurile administrative de inmatriculare a unui vehicul, nici costurile inspectiilor tehnice.
Legislatia UE
Directiva 83/182/CEE se refera la utilizarea temporara a unui vehicul intr-un alt stat membru decât cel de resedinta. Pentru vehiculele de uz privat, aceasta prevede ca utilizarea lor temporara intr-un stat membru este scutita de la plata taxelor de inmatriculare si a taxelor de circulatie daca persoana care isi transfera vehiculul are domiciliul stabil10 intr-un alt stat membru, iar vehiculul nu este donat, inchiriat sau imprumutat in statul membru de utilizare temporara sau imprumutat unui rezident al statului respectiv. Aceasta inseamna ca, in alte situatii decât cele care intra sub incidenta directivei, statele membre pot, in principiu, sa perceapa taxe de inmatriculare si/sau de circulatie.
Legislatia nationala
In prezent, 18 dintre statele membre percep taxe de inmatriculare pentru vehicule11. Baza de impozitare si nivelul de impozitare difera considerabil de la un stat membru la altul12. Printre factorii de diferentiere cei mai comuni se numara pretul de achizitie sau valoarea autoturismului, combustibilul utilizat (de exemplu, benzina sau motorina), dimensiunea sau puterea motorului si emisiile de CO2 ale autoturismului. In ultimii ani, multe state membre si-au restructurat baza de impozitare pentru taxele de inmatriculare si taxele de circulatie, pentru a fi legata integral sau partial de emisiile de CO2. In general, taxele de inmatriculare nationale se percep o singura data pe durata de viata a autovehiculului, mai putin in Belgia, unde se percep de fiecare data când proprietarul (privat) al unui autoturism se schimba.
Având in vedere legislatia insuficienta la nivelul UE in ceea ce priveste impozitarea autoturismelor, Curtea a fost sesizata intr-o serie de cazuri si a stabilit câteva principii pe care statele membre trebuie sa le respecte atunci când aplica taxe de inmatriculare in situatii precum cele descrise mai sus. Totusi, in timp ce aceasta jurisprudenta a furnizat solutii pentru discriminarea intre produsele nationale si produsele importate, problema dublei impuneri care apare in situatii precum cele descrise in cazurile 1, 2 si 8 nu a fost abordata.
2.2. Taxele de circulatie
Termenul „taxe de circulatie” utilizat in prezenta comunicare include toate tipurile de taxe legate de punerea in circulatie a unui autoturism pe teritoriul unui stat membru, indiferent de denumirea taxei, cu exceptia taxelor de peaj, a vinietelor si a accizelor la carburanti. In general, taxele de circulatie sunt percepute o data pe an de statul membru in care este inmatriculat autoturismul si sunt diferentiate in functie de dimensiunea sau puterea motorului, de combustibilul utilizat si/sau performantele ecologice ale autoturismului. In cazul in care un autoturism a fost radiat sau si-a schimbat proprietarul in cursul perioadei pentru care a fost achitata taxa de circulatie, se acorda o rambursare pro-rata. Astfel, problema dublei impuneri in caz de utilizare transfrontaliera a autoturismelor este limitata.
3. PROBLEMELE PERSISTENTE
3.1. Problema dublei impuneri
Desi jurisprudenta Curtii a rezolvat o serie de aspecte legate de perceperea de taxe de inmatriculare in tara de destinatie, ramân o serie de probleme in diverse situatii. Taxele de inmatriculare Cetatenii pot fi confruntati cu dubla impunere atunci când transfera permanent un autoturism in alt stat membru sau când utilizeaza autoturismul in principal intr-o tara diferita de cea in care a fost initial inmatriculat.
Dubla impunere apare in special atunci când cetatenii migreaza dintr-un stat membru care percepe taxa de inmatriculare fara a prevedea o rambursare in cazul transferului unui autoturism in alt stat membru care aplica o taxa de inmatriculare fara a prevedea o scutire de la plata taxei intr-un astfel de caz. Dubla impunere poate avea loc, de asemenea, in cazurile in care un autoturism este inmatriculat intr-un stat membru care aplica taxe de inmatriculare si este folosit, in principal, (temporar sau permanent) in alt stat membru care aplica, de asemenea, taxe de inmatriculare (cazurile 3 si 5 de mai sus). Pe masura ce integrarea UE isi urmeaza cursul, din ce in ce mai multe persoane se deplaseaza dintr-o tara in alta sa locuiasca, sa studieze, sa lucreze sau sa se pensioneze, ori au case de vacanta in alte state membre, lasându-si autoturismul (sau al doilea autoturism) in aceste  state
14. Desi normele UE permit evitarea dublei impuneri in anumite situatii specifice, problema dublei impuneri poate inca aparea in multe alte situatii. Taxele de circulatie Dubla impunere in domeniul taxelor de circulatie este improbabila, deoarece acestea sunt percepute anual si numai pro rata; in general, acestea sunt rambursate in caz de radiere.
3.2. Alte provocari
3.2.1. Lipsa de informatii cu privire la aplicarea taxelor de inmatriculare si de circulatie in situatii transfrontaliere Cetatenii se plâng adesea nu numai cu privire la dubla impunere, dar si cu privire la complexitatea normelor de impozitare din strainatate si la dificultatile intâmpinate in obtinerea de informatii privind respectivele reguli si proceduri. Aceste dificultati sunt in parte cauzate de barierele lingvistice.3.2.2. Aplicarea corecta a normelor UE in cazul utilizarii temporare sau ocazionale a unui autoturism Aplicarea corespunzatoare a Directivei 83/182/CEE in ceea ce priveste regimul fiscal in cazul utilizarii temporare sau ocazionale a unui autoturism in alt stat membru decât cel in care este inmatriculat a facut obiectul a numeroase hotarâri judecatoresti si proceduri de constatare a neindeplinirii obligatiilor (a se vedea sectiunea 3.1 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Alte situatii in care Curtea a fost invitata sa decida se refera la leasingul transfrontalier, autoturismele unei societati utilizate de un angajat sau de un administrator care locuieste in alt stat membru si autoturismele luate cu imprumut de un rezident al unui alt stat membru decât cel in care este inmatriculat vehiculul (a se vedea sectiunile 3.4 – 3.7. din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Pâna acum, jurisprudenta Curtii a cristalizat principii importante care au clarificat competentele de impozitare ale statelor membre, protejând drepturile cetatenilor UE. Totusi, se pare ca pentru unele statele membre este o provocare sa adapteze legislatia si practicile nationale in conformitate cu aceste evolutii.
Comisia este in mod continuu angajata in monitorizarea respectarii jurisprudentei Curtii de catre legislatia statelor membre in acest domeniu.
3.2.4. Fragmentarea pietei indusa fiscal
Majoritatea statelor membre care percep taxe de inmatriculare sau de circulatie pe baza specificatiilor tehnice ale unui autoturism fac acest lucru diferentiind in functie de performantele tehnice (de exemplu, dimensiunea sau puterea motorului) sau cantitatea emisiilor de CO2
Totusi, nu multe state membre fac uz de aceasta posibilitate.
Producatorii de autoturisme, acolo unde era rentabil din punct de vedere economic, si-au adaptat ofertele in functie de caracteristicile de proiectare de care se tine seama la perceperea taxelor pentru autoturisme, in special prin furnizarea catre principalele lor piete a unor autoturisme care se situeaza putin sub anumite praguri, cum ar fi autovehicule cu dimensiunea motorului de 1 599 cm³ sau de 1 999 cm³.
Totusi, aceste praguri difera de la tara la tara. Aceasta absenta a armonizarii declanseaza astfel o fragmentare „tehnica” a pietei unice. Drept urmare, potentialele economii de scara ale unei piete unice cu aproximativ 13 milioane de autoturisme noi inmatriculate anual nu pot fi exploatate pe deplin, ceea ce are un impact negativ atât asupra competitivitatii sectorului, cât si asupra eficacitatii programelor de stimulare. In consecinta, si costul autoturismelor este mai ridicat. Acest lucru se datoreaza faptului ca un sistem fragmentat determina producatorii de autoturisme sa risipeasca resurse pentru ajustarea autoturismelor, astfel incât acestea sa se poata incadra in praguri diferite, si reduce rentabilitatea politicii europene in domeniul schimbarilor climatice.
Aceasta fragmentare in domeniul taxelor pentru autoturisme a fost recunoscuta in mod clar in 2012 de Grupul la nivel inalt CARS 2117. Prin urmare, producatorii de autoturisme au solicitat aplicarea unor taxe armonizate pentru autoturisme in functie de emisiile de CO2. Pâna in prezent, initiativa Comisiei de armonizare in acest sens nu a primit totusi sprijin unanim din partea statele membre.
4. OPTIUNI DE POLITICA SI CELE MAI BUNE PRACTICI
Comisia considera ca eliminarea taxelor de inmatriculare si integrarea acestora (intr-un mod neutru din punctul de vedere al veniturilor) in taxele de circulatie, precum si armonizarea si „ecologizarea” taxelor pe autoturisme, reprezinta cea mai buna solutie pentru problemele identificate mai sus. Totusi, deoarece pâna in prezent propunerea din 2005 nu a fost adoptata, trebuie cautate solutii imediate pentru problemele identificate in prezenta comunicare.
4.1. Problema dublei impuneri
Astfel, pentru a se evita dubla impunere sau „supraimpozitarea” in cazul in care un cetatean al UE transfera permanent un autoturism in alt stat membru (cazurile 1, 2 si 8 din sectiunea 2.1) exista, in principiu, trei optiuni de politica:
• statul membru de destinatie scuteste in totalitate autoturismul „importat” de la plata taxelor de inmatriculare;
• statul membru de plecare restituie o parte din taxa de inmatriculare deja platita si inclusa inca in valoarea autoturismului (taxa reziduala)19;
• statul membru de destinatie reduce taxa interna datorata cu valoarea taxei platite deja in statul membru de plecare (sistem de deducere), in plus fata de deprecierea care trebuie aplicata la taxarea autoturismelor folosite.
Prima optiune ar putea avea unele implicatii bugetare negative pentru statele membre care aplica taxe de inmatriculare ridicate. Totusi, acest regim fiscal cu taxe ridicate ar putea descuraja, de asemenea, atât imigratia, cât si contractele de munca transfrontaliere, cu potentiale efecte negative asupra economiilor acestor state. De asemenea, aceasta optiune pune imigrantii care sosesc cu autoturisme (utilizate) oarecum intr-o pozitie privilegiata in comparatie cu rezidentii. Totusi, deoarece migratia in sine antreneaza, de regula, costuri sociale si economice ridicate pentru imigrant, „privilegiul fiscal” va compensa doar partial aceste costuri.
Conform celei de-a doua optiuni, statul membru de plecare „pierde” taxa reziduala. Insa, ca urmare a rambursarii, autoturismul paraseste statul membru „neutru din punct de vedere fiscal”.
In cazul celei de-a treia optiuni, autoturismul va fi in fapt exportat neutru din punct de vedere fiscal din tara de plecare. Statul membru de destinatie ar fi cel care renunta la veniturile fiscale corespunzatoare taxei reziduale. Implicatiile bugetare negative ale aplicarii unui astfel de sistem de deducere ar fi mai putin pronuntate decât implicatiile aplicarii unui regim de scutire de la plata taxei.
Cel mai bun regim pentru cetateni ar fi un sistem de rambursare bazat pe depreciere aplicat de statul membru de plecare, combinat cu o scutire de la plata taxei de inmatriculare in statul membru de destinatie. In aceasta situatie, sarcina fiscala finala in primul stat membru ar fi intotdeauna proportionala cu perioada de utilizare a autoturismelor in statul membru respectiv (adica nu ar avea loc o supraimpozitare), iar in cel de-al doilea stat membru nu s-ar face simtita nicio sarcina fiscala. Al doilea regim in ordinea preferintelor ar fi o combinatie a sistemelor de rambursare si deducere. Acest regim este mai putin avantajos pentru cetateni, deoarece acestia nu vor beneficia pe deplin sau deloc de deducere in cazul in care se muta intr-un stat membru care nu percepe deloc taxa de inmatriculare sau percepe o taxa de inmatriculare mai mica.
4.2. Alte provocari
4.2.4. Fragmentarea pietei indusa fiscal
Desi propunerea din 2005 nu a primit sprijinul unanim al statelor membre, trebuie sa se recunoasca faptul ca numeroase state membre au introdus elemente legate de mediu in taxele de inmatriculare si/sau de circulatie. Cu toate acestea, chiar daca statele membre aplica aceleasi elemente legate de mediu, ele utilizeaza deseori praguri diferite care duc la diferente (uneori enorme) ale taxelor percepute. Diferentierile in taxarea autoturismelor nu ar trebui sa se bazeze pe criterii specific tehnologice, cum ar fi dimensiunea sau puterea motorului, ci pe date de performanta obiective, disponibile in mod obisnuit si relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2. In plus, pragurile ar trebui sa fie actualizate regulat pentru a mentine presiunea de a cumpara un vehicul ecologic si eficient. Din aceasta perspectiva, se recomanda ca statele membre sa examineze in cadrul unui grup de lucru modul in care pot fi mai bine coordonate criteriile pe care le folosesc drept baza pentru calcularea taxelor de inmatriculare si de circulatie, astfel incât sa se diminueze fragmentarea tehnica a pietei autoturismelor din UE, sa fie exploatate economiile de scara si sa fie atinse obiectivele de mediu in mod eficient din punct de vedere economic. Trebuie mentionat, de asemenea, ca serviciile Comisiei pregatesc in prezent orientari pentru statele membre care doresc sa introduca stimulente financiare in conformitate cu strategia europeana privind vehiculele ecologice si eficiente din punct de vedere energetic22.
5. CONCLUZIE SI MASURI SUBSECVENTE
Mobilitatea cetatenilor este in continua crestere, datorita integrarii europene si ca urmare a faptului ca modelele de activitate economica si de crestere se bazeaza din ce in ce mai mult pe intensificarea diviziunii internationale a muncii. Mobilitatea poate contribui la rezolvarea problemelor de pe pietele locale ale muncii, poate spori eficienta pietelor si poate intensifica cresterea economica. Libera circulatie este, de asemenea, dreptul cel mai apreciat de cetatenii din UE si o piatra de temelie in dezvoltarea Uniunii. Dubla impunere in materie de taxare a vehiculelor, taxele de inmatriculare ridicate la transferul unui autoturism in contextul migratiei si lipsa de informatii privind acest aspect pot impiedica mobilitatea transfrontaliera.
Desi abordarea propusa de Comisie in 2005, si anume eliminarea taxelor de inmatriculare si integrarea acestora in taxele de circulatie existente, intr-un mod neutru din punctul de vedere al veniturilor, nu a fost pâna in prezent adoptata, unele state membre au luat deja, in mod voluntar, anumite masuri prevazute de propunere, o initiativa salutata de Comisie. Cu toate acestea, persista o serie de probleme care sunt incompatibile cu ideea unei piete unice reale si, prin urmare, necesita o solutie pe termen scurt.
Prin urmare, Comisia a identificat si propune statelor membre sa aplice pe termen scurt urmatoarele bune practici:
1. Pentru a se asigura ca cetatenii isi cunosc drepturile si obligatiile de contribuabili atunci când se muta in alt stat membru, statele membre trebuie sa furnizeze informatii adecvate cu privire la modul in care aplica taxele de inmatriculare si de circulatie pentru vehiculele aflate in situatii transfrontaliere, inclusiv informatii privind modul in care acestea au pus in aplicare cadrul legislativ al UE descris in
In acest scop, trebui desemnat un punct de contact central pentru contribuabili, catre care poate fi publicat un link pe site-ul web al Comisiei.
2. Pentru a evita dubla impunere si „supraimpozitarea”, in cazul in care cetatenii transfera definitiv un autoturism dintr-un stat membru in altul, statele membre care au aplicat initial o taxa de inmatriculare ar trebui cel putin sa acorde o rambursare partiala a taxei tinând seama de deprecierea autoturismului, indiferent daca statul membru de destinatie prevede sau nu o scutire de la plata taxei de inmatriculare, daca este cazul.
3. Statele membre ar trebui sa faca uz pe deplin de flexibilitatea oferita de Directiva 83/182/CEE de a aplica prevederi mai liberale care sa permita utilizarea temporara a vehiculelor in statele membre fara aplicarea de taxe de inmatriculare si de circulatie.
Acest lucru se refera, in special, la inchirierea de autoturisme inmatriculate in alt stat membru, dar, de asemenea, si la alte situatii de utilizare temporara sau ocazionala de catre un rezident a unui autoturism inmatriculat in alt stat membru.
4. Sa ia masuri pentru a reduce fragmentarea pietei de autoturisme din UE cauzata de aplicarea divergenta de catre statele membre a taxelor de inmatriculare si de circulatie. Viitoarele orientari privind stimulentele financiare pentru vehicule ecologice si eficiente din punct de vedere energetic trebuie de asemenea sa fie luate in considerare.

marți, 12 martie 2013

Timbrul de mediu va genera noi procese impotriva statului

          Motivele pentru care proprietarii masinilor pot intenta un proces impotriva autoritatilor sunt printre altele incalcarea legislatiei privind libera circulatie a bunurilor in UE sau incalcarea principiului "poluatorul plateste".

          Noul timbru de mediu aduce schimbari in sistemul de plata al taxei auto. Daca in 2012, taxa de mediu lua in calcul 30% din emisiile de dioxid de carbon si cilindreea, noua taxa auto, aplicabila in 2013, ia in calcul intreaga emisie de dioxid de carbon si va fi aplicata doar masinilor destinate transportului de persoane, cu cel mult opt locuri.

        Totusi, Guvernul nu respecta nici acum principiul potrivit caruia poluatorul plateste. Practic, timbrul de mediu se plateste de catre cumparator, cel care nu a poluat. In situata in care s-ar fi urmarit respectarea acestui principiu, vanzatorul, cel care a poluat prin utilizarea masinii ar trebui sa plateasca taxa.

          Noua taxa duce la incalcarea liberei circulatii a bunurilor in cadrul Uniunii Europene, intrucat ea este mai mare tocmai la masinile cu tehnologie Euro 3 si Euro 4, care reprezinta, de fapt, procentul cel mai mare din totalul importurilor de masini second hand (in timp ce pentru masinile foarte vechi taxa este mult mai mica)",
          Conform recentelor declaratii ale autoritatilor, noul act normativ are drept scop implementarea principiului "poluatorul plateste". Insa prevederile acestui act normativ tind sa demonstreze opusul, cu atat mai mult cu cat, desi se mentioneaza ca taxa este calculata in functie de emisiile de CO2, noua reglementare scade valoarea timbrului de mediu pentru masinile cu tehnologii mai slabe (Euro 2, Euro 1 si non-Euro). Aceste masini se bazeaza pe o tehnologie invechita si, prin urmare, sunt mult mai poluante, dar explicatia autoritatilor a fost ca ar avea o durata mai mica de functionare si ca reprezinta un procent foarte mic din totalul importurilor.

          Acest procent mic al masinilor mai vechi se datoreaza faptului ca pana acum taxele de inmatriculare erau foarte mari in raport cu valoarea masinii. Prin urmare, avand in vedere puterea mica de cumparare a celor mai multi dintre romani, este foarte posibil ca importul de masini foarte vechi sa creasca considerabil ca urmare a scaderii aceastei taxe. Astfel, cel mai probabil aceasta taxa va duce, de fapt, la cresterea poluarii datorata masinilor.

Asadar,noua taxa duce la incalcarea liberei circulatii a bunurilor in cadrul Uniunii Europene, intrucat ea este mai mare tocmai la masinile cu tehnologie Euro 3 si Euro 4, care reprezinta, de fapt, procentul cel mai mare din totalul importurilor de masini second hand (in timp ce pentru masinile foarte vechi taxa este mult mai mica).

Sub aceast aspect, subliniem inclusiv faptul ca, potrivit dreptului Uniunii Europene, care are aplicabilitate directa si prioritara in legislatia romana,este interzis statelor membre sa aplice produselor altor state membre impozite interne de orice natura,mai mari decat cele care se aplica produselor nationale similare, fiind interzisa si aplicarea unor impozite interne de natura sa protejeze indirect alte sectoare de productie.

Or, avand in vedere ca si acest asa-zis timbru de mediu se va aplica tot la prima inmatriculare a unui autoturism, apare in mod evident natura protectionista din punct de vedere fiscal a acestei taxe. Astfel, consideram ca denumirea de "timbru de mediu" nu va impiedica instantele sa constate ca aceasta taxa nu poate constitui o exceptie - intemeiata pe aspecte ce tin de protectia mediului - de la aplicarea principiului liberei circulatii a bunurilor in cadrul Uniunii Europene. Aceasta cu atat mai mult cu cat, asa cum am aratat mai sus, principiul "poluatorul plateste" ramane tot la stadiu de declaratie, nefiind aplicat concret prin noul act normativ.
In concluzie, taxa aduce atingere dreptului la libera circulaţie dar si a celui de proprietate.